Cum învățăm să ne oferim singuri ceea ce nu am primit

Mulți dintre noi am crescut cu nevoi emoționale neîmplinite – poate nu am primit suficientă afecțiune, validare, înțelegere sau siguranță. Aceste lipsuri din copilărie ne pot însoți și la maturitate, manifestându-se prin anxietate, dificultăți în relații sau auto-critică. Vestea bună este că, deși nu putem schimba trecutul, putem învăța să ne oferim singuri ceea ce nu am primit atunci. Acest proces se numește auto-nurturing sau îngrijirea de sine conștientă.

De ce avem nevoie să ne oferim singuri ceea ce lipsește

- Pentru a nu mai depinde exclusiv de validarea celorlalți- Pentru a ne reconstrui încrederea în noi- Pentru a vindeca rănile copilului interior- Pentru a putea construi relații mai sănătoase și echilibrate

Pași pentru a învăța să ne oferim ceea ce nu am primit

1. Conștientizarea nevoilor neîmpliniteÎntreabă-te: Ce mi-a lipsit în copilărie? Afecțiunea? Aprobarea? Siguranța? Recunoașterea este primul pas spre vindecare.

2. Validarea emoțiilor propriiSpune-ți: „Este normal să simt asta.” În loc să te critici pentru emoții, acceptă-le ca pe o parte firească din tine.

3. Practicarea auto-compasiuniiVorbește cu tine ca și cum ai vorbi cu un prieten drag. În loc de „Nu sunt suficient de bun(ă)”, încearcă „Fac tot ce pot și asta e de apreciat.”

4. Oferirea de siguranță interioarăCreează-ți rutine, limite și spații sigure care să îți transmită că ești protejat(ă).

5. Bucuria micilor gesturiUneori, ceea ce nu am primit erau gesturi simple: îmbrățișări, cuvinte blânde, atenție. Poți recrea aceste lucruri prin ritualuri zilnice – o plimbare, un jurnal, o băutură caldă savurată în liniște.

6. Terapia și sprijinul conștientUnele răni sunt adânci și greu de gestionat singuri. Lucrul cu un psihoterapeut poate fi un pas esențial în vindecare.

Beneficiile acestui proces

- Creșterea stimei de sine- Îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți- Reducerea anxietății și a sentimentului de gol interior- O mai mare libertate emoțională și autenticitate

Concluzie

Chiar dacă nu am primit tot ce aveam nevoie în copilărie, avem puterea de a ne repara singuri lipsurile emoționale. A ne oferi blândețe, validare și grijă este un act de maturitate și vindecare, prin care devenim propriii noștri sprijinitori.