Tipurile de atașament: cum ne influențează viața și cum le putem transforma

Te-ai întrebat vreodată de ce te apropii greu de oameni? Sau de ce îți este teamă să fii părăsit, chiar și atunci când relația este sigură? Poate că ești genul care oferă prea mult și cere prea puțin. Răspunsul la aceste întrebări se află, de multe ori, în stilul tău de atașament.

Stilul de atașament este o „hartă internă” care ne influențează felul în care ne raportăm la ceilalți: în familie, în cuplu, la locul de muncă și chiar în relația cu noi înșine. Această hartă nu este întâmplătoare — ea se conturează în copilăria mică și poate fi influențată chiar din perioada prenatală.

Cum se formează atașamentul?

Teoria atașamentului, dezvoltată de John Bowlby și Mary Ainsworth, susține că fiecare copil dezvoltă un stil de atașament în funcție de modul în care figurele de atașament (de obicei mama sau îngrijitorii primari) răspund la nevoile sale emoționale și fizice.

Dacă mama este prezentă, disponibilă emoțional și răspunde cu empatie la nevoile copilului, se formează un atașament sigur. Dacă este rece, impredictibilă sau copleșită emoțional, pot apărea forme de atașament anxios, evitant sau chiar dezorganizat.

Chiar și în viața intrauterină, copilul poate simți nivelul de stres al mamei, absența unei relații afective sănătoase sau instabilitatea mediului în care se dezvoltă. Toate aceste informații rămân „codate” în corp și psihic și pot influența mai târziu felul în care copilul se va conecta cu ceilalți.

Tipurile de atașament

1. Atașamentul sigur - Persoana se simte confortabilă cu apropierea și intimitatea, dar și cu autonomia. Poate exprima emoțiile cu ușurință și are relații echilibrate.

2. Atașamentul anxios (ambivalent) - Persoana are o nevoie constantă de validare și se teme de abandon.

3. Atașamentul evitant - Persoana tinde să se distanțeze emoțional și să evite vulnerabilitatea.

4. Atașamentul dezorganizat - Persoana manifestă comportamente contradictorii: caută apropierea, dar se retrage brusc.

Putem oscila între stiluri?

Da. De-a lungul vieții, stilurile de atașament pot fi influențate de experiențele noastre, de relații semnificative, de traume sau de procesul terapeutic. Cu toate acestea, un stil tinde să rămână dominant, mai ales în situații de stres sau incertitudine.

Cum ne încurcă la maturitate?

Un stil de atașament nesigur poate genera conflicte de comunicare, relații toxice, teamă de respingere sau izolare, autosabotaj sau codependență.

Cum recunoaștem stilul de atașament?

Pentru început, te poți întreba: Ce se întâmplă în mine atunci când persoana iubită se distanțează? Mă simt confortabil/ă să cer ajutor? Mi-e teamă să fiu respins/ă? Prefer să mă retrag decât să confrunt un conflict?

Cum recunoaștem stilul partenerului sau al celor apropiați?

Observăm fără judecată: Cum reacționează în fața unui refuz sau a unei critici? Se apropie ușor sau evită apropierea emoțională? Cere confirmări frecvente sau pare detașat?

Cum putem construi o relație mai armonioasă?

Vorbiți deschis despre nevoi și vulnerabilități. Creați un spațiu sigur emoțional: fără judecată, fără invalidare. Fiți răbdători unul cu celălalt. Căutați sprijin în terapie. Acceptați că atașamentul poate fi transformat în timp, prin relații vindecătoare.

Concluzie

Stilul de atașament nu este o etichetă și nici o condamnare. Este o poveste veche, dar care poate fi rescrisă conștient. În terapie sau în relații autentice, avem șansa de a învăța ce înseamnă să fim iubiți sănătos, fără teamă, fără mască, fără dramă.

Dacă simți că tiparul tău de atașament îți influențează relațiile, îți pot fi alături în procesul de autocunoaștere și transformare. Programează o ședință de consiliere sau psihoterapie și hai să lucrăm împreună cu blândețe și claritate.