Disonanța cognitivă: de ce uneori ne simțim „sfâșiați” între gânduri și fapte

Ai simțit vreodată că spui una, dar faci alta? Sau că îți dorești ceva profund, dar alegi opusul? Acea stare de tensiune interioară, de conflict între ceea ce gândești, simți și faci, poartă un nume: disonanță cognitivă.

Ce este disonanța cognitivă?

Disonanța cognitivă este o stare de disconfort psihologic care apare atunci când două sau mai multe convingeri, valori, atitudini sau comportamente ale noastre sunt în conflict. Practic, creierul nostru nu „suportă” contradicțiile și încearcă să le rezolve.

Conceptul a fost introdus de psihologul Leon Festinger în 1957 și de atunci a fost susținut de numeroase cercetări. Esența lui? Când există o nepotrivire între ceea ce credem și ceea ce facem, ne simțim tensionați. Iar creierul nostru caută rapid o justificare sau o schimbare.

Exemple din viața de zi cu zi

• „Știu că fumatul e nociv, dar tot fumez.” → Disconfortul interior e redus prin gânduri de genul: „Mă relaxează” sau „Bunicul a fumat și a trăit 90 de ani.”

• „Îmi doresc o relație sănătoasă, dar rămân într-una toxică.” → Apare gândul compensator: „Poate se va schimba” sau „Și eu am greșit, poate merit asta.”

• „Susțin sănătatea emoțională, dar nu îmi ofer timp să mă odihnesc.” → Pentru a reduce tensiunea, spunem: „Nu am timp acum, o să mă odihnesc în weekend.”

Cum reacționează psihicul la disonanță?

• Negăm realitatea – minimalizăm faptele sau ne convingem că „nu e chiar așa rău”.

• Ne justificăm comportamentul – inventăm explicații care ne aliniază faptele cu valorile.

• Ne schimbăm atitudinea sau comportamentul – este cea mai autentică formă de vindecare.

De ce e important să conștientizăm disonanța?

Pentru că ne arată locurile din noi unde există un conflict interior. Este un indicator valoros că trăim în dezechilibru cu noi înșine. Poate fi începutul schimbării – dacă alegem să fim sinceri cu noi.

Cum poți gestiona disonanța cognitivă?

• Observă fără judecată – Ce parte din tine gândește ceva și care face opusul?

• Scrie – Jurnalul te poate ajuta să vezi clar care este conflictul intern.

• Vorbește în terapie – Acolo unde vocea critică se liniștește, iar vocea autentică se poate auzi.

• Reconfigurează valorile – Poate unele convingeri nu îți mai servesc. Ai dreptul să le actualizezi.

Concluzie

Disonanța cognitivă nu e o greșeală, ci o busolă. Ea îți arată unde ai nevoie de aliniere – între ce simți, ce gândești și cum trăiești. Nu este confortabilă, dar este valoroasă.În procesul terapeutic, înveți să îți asculți mai clar vocea autentică și să iei decizii care să te susțină pe termen lung. Pentru că adevărata liniște vine din congruență – din acel „da” spus propriei conștiințe.