Când vocea din mintea noastră devine prea dură: despre credințele care ne limitează

În tăcerea gândurilor noastre, există uneori o voce. Nu e vocea părinților, nici a societății, deși s-ar putea să le semene. Este vocea interioară care ne spune, aproape zilnic: „Nu ești suficient.”„Puteai să faci mai bine.”„Nu meriți.”

Pentru unii, aceste mesaje devin un fundal constant al vieții interioare. Le auzim atât de des, încât ajungem să le credem fără să le mai punem la îndoială. Ele devin credințe limitative, convingeri adânc înrădăcinate despre cine suntem, ce putem și cât valorăm.

De unde vin aceste credințe? De cele mai multe ori, aceste credințe nu s-au născut din rațional, ci din emoții neprocesate, experiențe dureroase din copilărie sau adolescență, mesaje transmise de adulții semnificativi sau comparații constante cu alții.

Poate ai fost comparat frecvent. Poate ai fost lăsat să crezi că doar „dacă reușești” meriți iubirea. Sau poate ai fost învățat(ă) că e rușinos să greșești.

Așa apar gânduri ca: „Trebuie să fiu perfect(ă), altfel nu valorez nimic.”, „Nu pot greși, altfel voi fi respins(ă).”, „Alții sunt mai buni decât mine.”

Tortura invizibilă pe care ne-o aplicăm

Mulți oameni nu își dau seama cât de mult rău își provoacă singuri. Se judecă, se insultă mental, își repetă zilnic că nu sunt „destul”. Iar acest mod de a trăi produce anxietate, neîncredere, uneori depresie sau chiar atacuri de panică.

E un paradox trist: cei mai mulți dintre noi nu ar vorbi niciodată cu un prieten în felul în care își vorbesc lor înșiși. Dacă un prieten ar greși, probabil l-am susține, i-am spune că e omenesc, l-am încuraja. Cu noi… nu. Cu noi suntem nemiloși.

Această auto-tortură psihică nu ne ajută să devenim mai buni, dimpotrivă. Ne paralizează, ne erodează motivația și ne ține într-un cerc vicios de vină, rușine și frustrare.

Blândețea nu înseamnă slăbiciuneA te trata cu blândețe nu înseamnă să renunți la dorința de a evolua. Nu înseamnă complacere. Înseamnă să recunoști că ești om.

Să știi că ai dreptul să greșești. Că nu trebuie să demonstrezi nimănui nimic. Că meriți respect, iubire și îngăduință – și de la ceilalți, dar mai ales de la tine.

În fiecare zi, învățăm ceva nou. Un gând, o discuție, o experiență ne poate schimba perspectiva. Ne formăm continuu. Ne observăm reacțiile, conștientizăm comportamente și, cu răbdare, devenim o variantă mai autentică a noastră.

O întrebare pentru tine

Dacă i-ai vorbi celui mai bun prieten al tău așa cum îți vorbești tu în gândurile tale, cum s-ar simți el? Și dacă îți dai seama că răspunsul te întristează, e timpul să-ți schimbi tonul.

Poate nu vei schimba azi toată povestea despre tine, dar poți începe cu un pas: să fii puțin mai blând(ă) cu tine.