Ce este trauma și cum rămâne în corp

Trauma nu este doar despre ceea ce ți se întâmplă. Este mai degrabă despre modul în care sistemul tău nervos procesează și reține o experiență care a fost percepută ca fiind copleșitoare, înfricoșătoare sau amenințătoare. Chiar dacă evenimentul a trecut, corpul tău poate rămâne blocat în starea de alertă și supraviețuire, ca și cum pericolul e încă prezent.

Ce este trauma?

A fi traumatizat nu înseamnă doar a fi trecut printr-un accident, un viol sau o copilărie abuzivă. Există o diferență esențială între a trăi un eveniment traumatic unic și a purta în tine o traumă psihică și corporală care îți influențează viața zi de zi. În cabinet, observ tot mai des cum termenii precum „traumă” sau „am fost traumatizat” sunt folosiți cu destulă ușurință, ceea ce riscă să dilueze înțelesul profund al acestor experiențe. Nu orice disconfort e o traumă, dar nici nu trebuie să fi trecut printr-o catastrofă ca să porți urme adânci în tine.

Cum reacționează corpul la traumă?

Când trăim un eveniment traumatic, corpul activează automat răspunsul de luptă, fugi sau îngheață. Dacă nu avem ocazia să procesăm acea experiență (ex. nu am fost ascultați, validați sau susținuți), corpul păstrează acel răspuns ca o „amintire vie”.În lucrul cu clienții mei, am întâlnit frecvent această formă de autoapărare prin uitare. De exemplu, un client nu își amintește mesele luate cu familia, deoarece tatăl său îl abuza constant verbal. Atmosfera de acasă era un bullying continuu. Un altul nu își amintește cum a organizat înmormântarea părinților – ambii decedați la doar trei zile distanță. Mintea a șters acele fragmente ca mecanism de supraviețuire. Subconștientul a găsit o formă de a merge mai departe, de a proteja sistemul de un colaps emoțional.

Trauma nu este doar în minte. Ea rămâne în corp.

Trauma nerezolvată se poate manifesta prin:- tensiune musculară cronică, în special în umeri, gât, maxilar- probleme digestive, balonare, dureri abdominale recurente- tulburări de somn, coșmaruri, insomnii- dificultăți de reglare emoțională, reacții intense la stimuli minori- detașare emoțională, amorțeală, lipsă de sens sau conectareAceste reacții nu sunt „în capul tău”. Sunt reale, biologice, și vorbesc despre un corp care nu s-a simțit în siguranță.

Cum se poate vindeca trauma?

Vindecarea traumei înseamnă reglarea sistemului nervos și reconectarea la corp. Procesul nu este liniar și nu înseamnă „să sapăm cu forța” după amintiri dureroase. Fiecare persoană are propriul ritm și propriul moment de deschidere. Ca terapeut, cred că este esențial să venim cu răbdare, susținere și respect față de ce e deja câștigat în progresul cuiva. Nu e de dorit să „scormonim” acolo unde, de fapt, s-a format o structură interioară care ține omul pe linia de plutire. Uneori, prezența noastră blândă și un spațiu sigur pot deschide mai mult decât orice întrebare bine formulată.Practici care ajută:- psihoterapie centrată pe traumă, EMDR, terapie somatică- exerciții de ancorare, respirație conștientă, contact cu natura- validare relațională, în relații unde persoana se simte înțeleasă- auto-observare fără judecată – „ce simt acum în corpul meu?”

Trauma poate fi transmisă

Trauma nu se limitează doar la experiențele personale. Se poate transmite transgenerațional, prin episoade de violență, rușine, abandon sau neîmplinire emoțională trăite de părinți sau bunici, care afectează indirect și copiii. Această traumă „moștenită” poate influența comportamentele, fricile și stilurile de atașament, fără ca persoana să înțeleagă de ce reacționează într-un anumit fel.

Concluzie

Trauma nu este un defect. Este dovada că ai supraviețuit. Corpul tău nu e „stricat”, ci a fost inteligent: a făcut tot ce a putut să te protejeze.Vindecarea pornește din înțelegere, din contactul blând cu ce trăiești înăuntru și din relațiile în care ești văzut și acceptat. Trauma se vindecă nu prin forțare, ci prin siguranță și compasiune.